Am așteptat cu mare nerăbdare să se termine școala, să înceapă odată vacanța mare, dar mai ales… să mergem în tabără! Multe planuri am făcut: mergem cu cortul, învățăm să acordăm primul ajutor, acumulăm diverse deprinderi meșteșugărești, ne rupem de tehnologie și ne bucurăm de natură. Ne-au ajutat în acest sens locul ales – satul Piscu, dar și specificul taberei – patrimoniul pe înțelesul copiilor.

Zis și făcut! Ne-am înarmat cu toată voia bună și cu entuziasmul explorării unui nou tărâm și am ajuns destul de repede la Piscu. Am avut parte de o primire călduroasă din partea gazdelor, Adriana și Virgil Scripcariu, împreună cu 5 din cei 6 copii, care ne-au prezentat împrejurimile în care avem acces și regulile casei.

Așadar, binecunoscuta Școală de la Piscu se află în casa familiei Scripcariu, iar noi am fost cazați în… sălile de clasă! Nu, n-am dormit în bănci, locul a fost special amenajat astfel încât să avem parte de tot confortul necesar unui somn odihnitor. Deci, cu alte cuvinte, am dormit în casa familiei Scripcariu care ne-a făcut să ne simțit toată tabăra ca acasă, uneori poate mai bine decât acasă. Am renunțat la ideea de a monta corturile din cauza prognozei meteo nefavorabile.

Programul începea în fiecare zi de dimineață de la ora 8 cu trezirea și 5 minute de gimnastică de înviorare, înainte de micul dejun. Urma apoi un atelier, cu o primă parte în care poveștile despre patrimoniu, olărit, turnarea reliefurilor în ipsos, caligrafie, icoanele pe sticlă, linogravură se îmbinau cu aplicarea practică a fiecărui meșteșug de către fiecare învățăcel al taberei. O scurtă gustare între cele două părți ne mai înviora, dar așteptam cu toții cu nerăbdare masa de prânz.

Mijlocul zilei era un moment de relaxare în care mai scriam în jurnal, mai cântam la chitară, ne odihneam sau exploram locurile care ne-au trezit un interes deosebit. Programul se continua cu un atelier de prim ajutor, unde am învățat, atât teoretic cât și practic, să dăm o mână de ajutor persoanelor care, într-o formă sau alta, se accidentează. Cina era ultimul moment al serii care ne aduna pe toți, ca apoi fiecare să se îndrepte către locul de joacă dorit: terenul de fotbal, coșul de baschet etc. Înainte de culcare mai citeam povești.

Olăritul a fost activitatea care s-a bucurat de cea mai mare popularitate. Cu grijă ne-am așezat lângă olari și cu ajutorul lor am dat viață feluritelor vase din lut. Ne-am bucurat să ne exprimăm creativitatea colorând vasele modelate după bunul plac, dar și după ce ne-au inspirat modelele expuse. Cuptorul le-a încins până la 850 de grade și astfel acum le putem folosi acasă.

Atelierul de modelaj în ipsos ne-a atras atenția în special pentru căldura care se degaja în momentul în care se turna ipsosul peste matrițele din lut. De aici ne-au ieșit tablourile din ipsos.

Icoanele pe sticlă au pus la încercare răbdarea tuturor prin multele etape care trebuiau parcurse cu multă atenție. Însă dorința fiecăruia de a-și termină lucrarea și de a fi o reușită a fost imboldul acestui succes.

Cel mai spectaculos atelier, fierăritul, a fost doar contemplat de taberiștii noștri. Fierarul ne-a făcut o demonstrație cu scântei, am văzut că este nevoie de multă forță și pricepere să umbli cu ciocanul și nicovala. Pentru o clipă, ne-am simțit ca-n poveștile cu Feți-Frumoși care-și pregăteau caii nărăvași pentru multele peripeții.

Pe lângă aceste activități de fiecare zi, am avut parte și de plimbări. Am fost cu bicicletele până la râul Ialomița și tot cu bicicletele am ajuns la Mănăstirea Țigănești. Palatul Mogoșoaia a fost un alt obiectiv. Am parcurs istoria acestui palat și am avut bucuria să vizităm ambele etaje. Ne-au copleșit frumusețea și armonia arhitecturii, dar și ale celorlalte elemente anexe: curtea interioară, turnul porții, lacul, serele.

Ziua de duminică a fost una specială pentru că mezinul grupului și-a sărbătorit ziua de naștere, acum a împlinit 9 ani. La mulți ani, Alex! Ne-am bucurat de o felie de tort delicioasă și de câteva activități surpriză. Care anume? Așa-zisa vânătoare de comori, în care cele 6 echipe au parcurs un traseu sinuos trecând de la un indiciu la altul. Dar, ca să fie mai palpitant, am legat cei 3 membri ai fiecărei echipe, doi de mâini și doi de picioare. Au fost apreciate perseverența de a înțelege anumite indicii (uneori durând și 30 de minute indiciul), răbdarea de a construi un castel din cărți de joc și abilitatea de a acorda primul ajutor (poziția lateral-stabilă), toate pentru a găsi comoara: o parfumată și suculentă piersică!

După atâta alergătură de căutat comori am avut parte de o binevenită activitate răcoritoare: jocuri cu baloane cu apă. Ne-am mobilizat cu toții să umplem cât mai repede toate baloanele cu apa (numai 150 de bucăți) pentru a nu pierde timpul. A fost o adevărată plăcere, atât pentru cei mici cât și pentru cei mari, să se înarmeze cu “muniție” și să nimerească “inamicii”, să jucăm un volei pe echipe, iar jocul “Rață-rață-gâscă” ne-a adus cea mai mare satisfacție pentru că ne-am putut uda până la piele.

Alt joc pe echipe a fost “Marele Joc”, în care fiecare echipă a parcurs un număr de probe la sfârșitul cărora a adunat indicii pe care le-a pus cap la cap și a descifrat un mister, un citat: “Nu vedem bine decât cu inima. Ochii nu văd esențialul”. Fiecare echipă a muncit din greu și cu multă implicare a izbutit să ajungă la liman.

Nu a lipsit focul de tabără  însoțit de acorduri de chitară și ne-am bucurat  că am învățat cântece noi la cercul de muzică folk:   Cântă zarea / Cântă vântul / Cântă noaptea plină de scântei…

Microbiștii taberei au putut urmări finala campionatului european de fotbal, un privilegiu neașteptat. Seara talentelor ne-a adus în prim plan diversele abilități ale copiilor, un moment emoționant  în care am cântat la pian, la chitară, am avut un program de teatru improvizat, o formație la prima apariție scenică (un chitarist și trei soliste vocale) și un duo inedit: cântecul și dansul  paharului (cup song).

Micuții noștri s-au adaptat repede programului, în plus au avut și responsabilități. Au fost pe rând în echipe de câte doi în fiecare zi responsabili la bucătărie și s-au ocupat cu multă implicare de pusul și strânsul mesei.

Unul dintre aspectele interesante ale acestei tabere a fost lipsa tehnologiei. Copiii au venit fără telefoane și a fost pus la dispoziție un singur telefon unde părinții îi puteau găsi pe copii oricând nu erau activități, iar copiii îi puteau suna oricând doreau să-i audă. Strașnică decizie! Au fost atât de absorbiți de programul taberei și de atâtea animale (iepuri, porumbei, pisici, câini) încât au uitat că mai există jocurile cu care erau atât de obișnuiți.

În ultima zi a taberei am pus laolaltă toate obiectele pe care le-am lucrat în cele 6 zile și am făcut astfel o autentică expoziție de lucrări tradiționale. Cu acest moment am putut să conștientizăm cât de multe lucruri am făcut sub îndrumarea Adrianei și a lui Virgil, câte lucruri noi am aflat, cât de mult s-a schimbat viziunea noastră și cum îi privim cu mai multă apreciere pe meșteri.

Le mulțumim gazdelor pentru căldura cu care ne-au primit în familia lor, pentru lucrurile pe care ni le-au împărtășit și pentru tot efortul lor de a ne face să ne fie cât mai bine. Am simțit că facem parte din această mare familie a lor, împreună cu toți meșterii pe care i-am cunoscut.

Am plecat din tabără cu inimile pline de bucurie, de experiențe și oameni noi, dar și de gândul că MAI VREM LA PISCU!

 

Anca Efimov – Profesor Matematică

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Fill out this field
Fill out this field
Please enter a valid email address.
You need to agree with the terms to proceed

Menu