Ce se întâmplă când adolescenți talentați își unesc forțele și creează o experiență de învățare pentru alți liceeni pasionați de scris? Ia naștere un festival cu invitați mentori cu experiență, participanți dornici să-și exerseze abilitățile creative și simțul critic și o energie bună care cere o a doua ediție organizată neapărat în varianta offline.

Festivalul Viviria a avut loc în perioada 8-10 octombrie și a fost un eveniment dedicat tuturor celor pasionați de proză, poezie, scenaristică și jurnalism. Persoane cu experiență de scris și publicat au avut discuții tematice și ateliere de scriere cu elevi de liceu aspiranți. Au răspuns DA invitației Alexandra Felseghi, dramaturg și regizor, Ruxandra Ghitescu, scenaristă, regizoare și freelancer, Corina Sabău, scriitoare și scenaristă, Elena Vlădăreanu, scriitoare și jurnalistă, Svetlana Cârstean, poetă și traducătoare, și Elena Zah, autor la “Gen, revistă”.

Una dintre mințile creative din spatele festivalului este Maria, bursieră a programului ELOC “Viitor prin Educație” de cinci ani.

Maria are 17 ani și este elevă în clasa a XII-a la Colegiul Național Sfântul Sava. Și-a descoperit pasiunea pentru scris de mică și de atunci experimentează în cuvinte, fie că scrie o poezie, un articol pentru o revistă sau un eseu argumentativ. După ce a participat la mai multe ateliere de scriere creativă și a publicat în reviste pentru adolescenți, Maria și-a dorit să organizeze un festival de literatură pentru colegii ei. Un spațiu creativ care, în primul rând, să aducă împreună oamenii pasionați de scris. Festivalul Viviria.

Care au fost impresiile participanților, ce a învățat din culisele organizării evenimentului și cum merge mai departe povestea festivalului puteți afla chiar de la Maria.

“Am stat ceva timp să discut cu mine și cu fetele din echipă despre acest eveniment, pentru care niciuna dintre noi nu avusese o pregătire specială. Perspectivele din care am privit festivalul s-au schimbat după eveniment, întrucât nu ne-am gândit la numărul de participanți sau la programarea atelierelor, ci la impact, eficiența organizării și urmarea festivalului, pentru care ar fi bine-venită o a doua ediție, în varianta offline.

Înainte de eveniment ne-am concentrat pe detaliile logistice, totul trebuia să iasă bine pentru toată lumea, speakeri sau participanți. Inițial, când festivalul era o idee frumoasă, stabilisem că ne dorim să aducem oamenii împreună. Cu orice preț. Efectele pandemiei și ale izolării ne bântuiau și pe noi, și pe alți adolescenți. Și ce putea fi mai bun decât un festival de Literatura în aer liber (iar Muzeul Satului a fost o gazdă atentă, arătându-și disponibilitatea și potențiala implicare în organizare, așa că le-am rămas profund recunoscătoare).

Totuși, cea mai ușoară variantă pentru toată lumea a fost în final Zoom-ul. Am zis ca dacă participanților le va plăcea varianta online, există șanse destul de mari să vină la o ediție fizică, în contextul în care nu amenință un nou val al pandemiei, iar vremea este frumoasă.

“Un eveniment viu”

După festival, am înțeles că poate mai mult decât o organizare foarte atentă și un program ofertant, participanții caută și comunicarea cu persoanele din spatele evenimentului. Caută să aibă relații cu acei oameni, caută să primească vești de la ei și au nevoie de o adresare constantă și coerentă.

Festivalul mi-a arătat că munca și comunicarea dintre membrii echipei se vede în felul în care e gândit și făcut evenimentul. Dacă pe foaie sau pe site lucrurile arată într-un fel, munca din spate e, de multe ori, imposibil de captat în fotografii.

De aceea, eu m-am bucurat mult de fiecare atelier al festivalului pe parcursul celor trei zile în care oamenii pe care îi admiram și îi citeam au vorbit cu mine și cu alți elevi de vârsta mea. Mi s-a părut aproape incredibil cât de mult s-au conectat la unele discuții, cât de atenți erau și unii și ceilalți, cât de entuziaști îi auzeam după un atelier, povestind cum li s-a părut. Am avut cuvinte din partea lor care ne-au încurajat enorm când nu mai aveam energie. Și, mai ales, am primit texte scrise de ei în cele trei zile de festival. Asta ne-a arătat, mai mult ca orice, că festivalul a fost un eveniment viu. Și că în continuare e nevoie de acest tip de evenimente, care să conecteze oameni, idei, texte.”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Fill out this field
Fill out this field
Please enter a valid email address.
You need to agree with the terms to proceed

Menu